I. D. Van Horn – mărturisire

A.T. Jones a fost căsătorit cu sora mai mică a soției lui Isaac Doren Van Horn, Adelia. Van Horn a fost unul din cei mai proeminenți opozanți ai soliei prezentate la Minneapolis în 1888 de E.J. Waggoner și A.T. Jones. În timpul sesiunii Conferinței Generale din 1893, puterea mesajelor care erau prezentate și o mărturie de la Ellen White l-au determinat să recunoască poziția pe care se afla și i-a mărturisit lui Ellen White următoarele:

„I.D. Van Horn
Battle Creek, Mich.
9 martie 1893

Doamnei  E.G. White

Dragă soră în Hristos:
Am primit scrisoarea dumneavoastră - scrisă pe 20 ianuarie 1893, - joi seara, în 21 februarie.  Acum că Adunarea Conferinței Generale și Institutul Pastoral, în care duhul și puterea lui Dumnezeu au fost manifestate așa cum nu mi-a mai fost dat să văd înainte, au trecut, voi profita de prima ocazie ca să vă scriu un răspuns.
Mă bucur foarte mult să știu că starea dumneavoastră de sănătate s-a îmbunătățit. Sper și mă voi ruga ca aceasta să continue să se îmbunătățească până când veți putea să vă îndepliniți lucrul fără durere. Adelia se bucură de asemenea să primească vești de la dumneavoastră. Domnul, în marea Sa milă, ne-a cruțat viețile până acum, și avem amândoi parte de sănătate. Copii noștri sunt de asemenea foarte bine.
Am acceptat cu toată inima această comunicare scrisă de mâna dumneavoastră către mine ca fiind o mărturie din partea Domnului. Ea îmi descoperă condiția tristă în care m-am aflat de la întâlnirea de la Minneapolis, iar mustrarea de la Domnul este dreaptă și adevărată. De când am primit-o, văd mai mult decât oricând înainte ce păcat mare este să respingi lumina. Iar acesta este un păcat îndoit mai mare din cauza propriei mele încăpățânări de a mă opune atât de mult timp luminii care a strălucit cu putere asupra mea. Nu am realizat cât de mare era întunericul care mă cuprinsese, și cât de ferm am fost ținut sub puterea Satanei, până când am primit această dovadă a iubirii lui Dumnezeu pentru mine care mi-a deschis ochii.
Sunt cu totul rușinat acum pentru partea pe care am luat-o la „amuzamentul”, „satira”, „sarcasmul” și „glumele” care au fost atât de mult tolerate de mine și alții din aceeași încăpere, la întâlnirea de la Minneapolis. A fost foarte greșit – cu totul greșit – și trebuie să fi fost neplăcut pentru Domnul care a luat parte la tot. Mi-aș dori ca totul să poată fi șters din memorie.
Cu câteva zile înainte de primirea acestei mărturii, am început să văd că sunt cu mult în afara căii și am văzut multă putere de la Dumnezeu asupra fraților Jones, Prescott și Haskell, pe măsură ce ei descopereau înaintea mea lumina și gloria soliei așa cum ea ar trebui să meargă către lume. Știind că pocăința și mărturisirea erau singura cale de a ieși din întuneric și păcat, am profitat de ocazie, într-o întâlnire din ziua Sabatului, ca să mărturisesc marea mea greșeală de la Minneapolis, și tot răul de atunci și până acum. Aceasta mi-a adus ceva lumină, binecuvântare și alinare de la Domnul. Acum cred că El a folosit această metodă ca să mă pregătească pentru primirea mustrării care avea să ajungă la scurt timp în mâinile mele. Îi mulțumesc Domnului că mi-a arătat o așa de mare bunătate. Cu siguranță că mila Sa blândă pentru mine, este cu mult mai mare decât merit eu să primesc.
Trei zile mai târziu am primit mărturia, și târziu în seara aceea am mers în camera mea unde, de unul singur, am citit-o de trei ori, cu multe lacrimi, acceptând propoziție după propoziție, în timp ce citeam. M-am plecat înaintea Domnului în rugăciune și I-am mărturisit totul. El a auzit cererea mea plină de zel, și în locul amărăciunii sufletului, mi-a dăruit pace și bucurie. N-am putut decât să-I mulțumesc pentru că mi-a trimis acest mesaj care este o dovadă a dragostei Sale. „Căci Domnul pedepsește pe cine iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care îl primește.”
În dimineața următoare m-am dus la întâlnirea pastorilor și am făcut o mărturisire mai extinsă și mai stăruitoare a greșelii mele înaintea fraților mei care îmi cunoscuseră faptele, iar aceasta mi-a adus o mare lumină și binecuvântare în suflet. Acum sunt din nou un om liber și mulțumită lui Dumnezeu am găsit iertare și pace.
Dar încep să văd cât de mult am pierdut în acești patru ani de întuneric și necredință. Mă voi grăbi acum să „cumpăr aur”, „haine albe”, și „alifie pentru ochi”, ca să pot sta în picioare înaintea semenilor mei, nu prin puterea mea, prin discursurile mele, ci cu neprihănirea lui Hristos și cu bogatele asigurări ale harului Său, ca să le dau „hrană la vremea potrivită”. Mă voi ridica, și cu teamă de Domnul, voi merge înainte în lumina crescândă a soliei. Voi umbla cu atenție înaintea Domnului și voi căuta prezența Sa în inima mea, ca să pot primi putere de la El, care are toată puterea, ca să îi rezist lui Satana și capcanelor sale, și să câștig în sfârșit biruința.
Adunarea Conferinței Generale care tocmai s-a încheiat, m-a pus în Comitetul Conferinței Generale, împotriva dorinței mele și unui protest ferm. Este un mister pentru mine cum de au putut face asta, de vreme ce cunosc foarte bine eșecurile pe care le-am avut în poziții oficiale în trecut. Dar am ajuns la un punct în experiența mea, când știu că sunt nimic, și în puterea mea nu pot face nimic. Toată puterea este în Hristos, și dacă El locuiește în mine și mă conduce, atunci pot face toate lucrurile spre slava Lui. Dacă Domnul voiește ca eu să lucrez pentru El în această poziție de răspundere, știu că o încredere umilă, de copil, în El, îmi va aduce puterea de a îmi îndeplini îndatoririle într-un mod care va fi plăcut înaintea Lui.
Voi avea nevoie de sfaturi și instrucțiuni. Dacă aveți mai departe ceva care mi-ar oferi și mai multă lumină, arătându-mi mai clar adevărata mea condiție, voi primi cu bucurie.
Băiatul meu cel mare, Burt, are 18 ani acum. El va absolvi liceul Charlotte în iunie, după care va merge la colegiul din Battle Creek, dacă totul va fi bine. Este înclinat să petreacă mult timp în compania persoanelor de sex opus, dar facem toate eforturile posibile ca să îl ținem sub control. Adelia s-ar bucura să primească o scrisoare de la dumneavoastră, și dacă puteți să trimiteți un sfat pentru băiatul meu, ar fi o bucurie pentru ea și pentru mine de asemenea.
Cu multă prețuire pentru fiul dumneavoastră, WCW, și pentru dumneavoastră, rămân ca totdeauna

Al vostru, în fericita nădejde,
I.D. Van Horn"