Marea descoperire a lui Helwig - Vicarius Filii Dei 2

În anul 1600 a fost publicată în nordul Germaniei o carte provocatoare pentru acele vremuri: Asupra întrebării dacă există un anume nume al antihristului, pentru care numărul apocaliptic 666 corespunde cu exactitate; Un tratat indiscutabil, autorul fiind Carolus Aglaeonius Irenochoraenus, dedicată lui David Chytraeus. Autorul care a scris sub pseudonimul Carolus Aglaeonius Irenochoraenus, este Andreas Helwig care preda în orașul Greifswald, locul apariției cărții. Cartea lui atrăgea atenție cititorilor asupra unui titlu folosit de foarte multă vreme de pontifii romani – VICARISU FILII DEI, a cărui valoare asociată numelui însuma 666. În anul 1612 Helwig a renunțat la pseudonim arătându-și în mod deschis identitatea. Din cele cunoscute până acum el este prima persoană care a făcut asocierea între titlul pontifical Vicarius Filii Dei și 666. Andreas Helwig a fost un profesor renumit al epocii medievale; un profesionist în latină, greacă și ebraică predând aceste limbi timp de 27 de ani. A fost autorul unui dicționar etimologic grecesc, rector la Berlin și profesor de poezie. Pentru abilitățile sale în limbile clasice a fost numit poetul coroanei regale, fiind recunoscut și pe plan internațional, în anul 1648 fiind numit de către Thomas Haynes unul din cei mai erudiți oameni ai Europei.

În anul 1612, an în care și-a încheiat responsabilitatea de rector, el a publicat lucrarea Antichristus Romanus (Antihristul roman). Cartea publicată în 1612 era o ediție lărgită a versiunii din 1600, dovedindu-se un adevărat tratat asupra papalității. În paginile cărții sale a încercat să demoleze teoria futuristă lansată de iezuiți sau slujitori ai romanismului, care plasa venirea antihristului în viitor cu scopul de a atrage atenția lumii de la descoperirea protestantismului în persoana pontifului roman. În lucrarea sa el pomenește mai multe nume care însumează 666. Spre exemplu ROMITH, termen ebraic aplicat papei de către cei ce vedeau atunci Biserica Catolică ca fiind fiara din Apocalipsa. Amintește de asemenea, încă cinci termeni grecești care conduc la același rezultat, 666. Valoarea numerică a titlului pontifical Vicarius Filii Dei este propria sa descoperire.

Titlul pontifical era cunoscut în acele vremuri. A avut un loc important într-un document cunoscut ca Donația lui Constantin (Donatio Constantini). Documentul era un fals realizat de papalitate pentru avantajul romanismului în care aceasta își asigura supremația eclesiastică amestecată cu dominația teritorială seculară. Titlul pontifical era cunoscut acelei vremi și prin Decretul lui Grațian (Decretum Gratiani) care a apărut pentru prima dată în 1140 și care includea Donația lui Constantin. Decretul Gratiani a fost timp de secole copiat de mai multe ori, iar după inventarea tiparului a fost tipărit la scară largă pentru acele vremuri. Ocupa împreună cu alte legi bisericești un loc important în Dreptul Canonic. A fost tipărit pentru prima dată în 1500, din 1856 ca parte a Corpus Iuris Canonici și a rămas în această formă mai mult de trei secole, când în 1917 a fost înlocuit de Codex Iuris Canonici în care Decretum Gratiani nu a mai fost publicat.

După publicarea lucrărilor a exista o perioadă de câțiva ani de liniște urmată de o avalanșă de lucrări care vorbeau despre 666. Autori protestanți, unul după altul, aduceau în discuție subiectul numărului fiarei. Zeci de lucrări pe acest subiect au fost scrise începând cu primi ani ai seculului al XVII-lea și până la apariția mișcării advente.

Astăzi în biserica adventistă subiectul zace prăfuit sau se duce o luptă scolastică împotriva lui în timp ce denominațiunile protestante l-au uitat cu totul.